Despre mine, copil fiind!

Indicaţi un fapt al dezvoltării dv. personale pe care îl vedeţi / înţelegeţi altfel, după citirea cărţii lui Cicotti, 2008 ? Ce anume v-a ajutat?

Pe cât de amuzantă cartea lui S. Ciccotti, pe atât de interesantă. M-a ajutat să înțeleg destule lucruri, unele pe care le știam deja, pe unele vag iar, sincer, unele m-au făcut să le citesc de două ori. Trebuie să recunosc că am stat puțin să mă gândesc ce anume era diferit la mine, față de ceilalți copii, ca acum să îmi dau seama, în sfârșit, că e în regulă.

Ei bine, mi s-a părut foarte interesant să înțeleg de ce nu mi-a plăcut ciocolata când eram de-o șchioapă. Poate că nu e chiar atât de relevant pe cât pare în capul meu, dar după cum spune un experiment din cele o sută, adică „ Învățarea în perioada prenatală a gusturilor postnatale” ceea ce mănâncă mama în timpul sarcinii se transmite cumva la făt. Zahărul nu a fost primul lucru pe care voiam să-l ingerez imediat ce deschideam ochii, iar o pătrățică de ciocolată pentru mine, la vremea aceea, era deja prea mult, și a continuat încă mult timp, zic eu. Țin, totuși, să menționez că acum nu mai am probleme de genul ăsta, mi-am revenit !

Cu o nuanță mai serioasă, când suntem mici vrem să facem ce face mama prin bucătărie, să meșterim cu tata prin curte iar în cazul în care avem noroc de doi frați mai mari, ori este război ori încercăm să ne adaptăm pentru a putea conviețui. Fiind cea mai mică, m-am sacrificat eu. Cred că și acum suntem imitatori, poate puțin mai pretențioși, dar cu toții vrem să avem glume mai bune decât ceilalți, ne place să fim plăcuți de restul.

Ca și copii, suntem foarte curioși „cum funcționează priza aia?”, „oare cât de rezistent e patul dacă sar de pe dulap?” însă după ce încercăm tot ce se poate, nu stocăm decât ceea ce ne-a plăcut, ceea ce am mai face de încă o mie de ori. Ca și în experimentul despre „Imitație și conștiință”, mi-am dat seama că prind destul de repede când vine vorba despre orice tip de lucruri. Adevărul este că eram tot timpul printre picioarele părinților și încercam să mă fac utilă, chiar dacă mai mult încurcam, dar se pare că acest lucru m-a ajutat destul de mult. Am de asemenea o conștiință prea conștientă care nu mă lasă sa fiu rebelă, dar, din nou, nu mi-a picat rău.

Pentru a încheia, cred că e bine că am realizat unele lucruri și sper să nu se schimbe nimic în comportamentul meu sau în gandirea mea de zi cu zi.